Nu stiu exact de unde s-o apuc si cum sa inaugurez micul meu refugiu...Ca asta se vrea a fi- un refugiu, unde impartasesc pasiunile mele- doua, mari si late- cu cine vrea sa le asculte.
Pasiunea cititului are radacini in copilarie, cand plangeam de mama focului citind "Cuore, inima de copil" si in niciun caz lectura obligatorie pentru scoala :P. Si de-atunci citesc. Nu chiar tot ce prind, sunt oleaca selectiva, dar nici nu refuz din start o carte care nu era pe lista de lecturi.
Gatitul a venit mult mai tarziu. Mult dupa ce l-am cunoscut pe "my better half", care, cand m-a vizitat prima oara, a gasit in frigider un borcan de zacusca inceput si un iaurt expirat. Deh, studenta singura, studioasa (aiurea!)...n-are timp si nici talent la gatit. A mancat, bietul de el, carne si carnati prajiti (nu prea aveam nici cine stie ce ustensile prin bucatarie) pana s-a saturat, a pus piciorul in prag si a venit cu un gratar, apoi cu o tigaie de teflon, dupa care bucataria mea de garsoniera a inceput sa devina neincapatoare pentru toate ideile iubitului meu gurmand. Evident ca el era cel care gatea si eu eram cea care incepuse sa acumuleze kilograme si, incet-incet, mai taind o ceapa, mai fierband niste paste, am inceput sa dau de gustul gatitului. Punctul culminant si, evident, decisiv in procesul de constientizare a faptului ca nu numai ca imi place sa gatesc, dar chiar ma si pricep :P, a fost prima oala de sarmale facute integral de mine. Ce-i drept m-am apucat dimineata la 10 si am terminat seara la 6, dar au avut un succes nebun, iar eu m-am simtit minunat. Si in timp ce le-am pregatit si cand mi-am primit laudele. Si asa a inceput aventura. Si sotul meu si familia lui sunt gurmanzi, asa ca nu mi-a trebuit decat sa-i intalnesc ca sa descopar ce talente am.
Cred ca cel mai important este, de fapt, sa intelegeti ca pasiunile astea doua se afla in posesia unei corporatiste, angajata la multinationala, unde face niste lucruri care n-au nici cea mai mica legatura nici cu beletristica, nici cu gatitul. Si uite asa, cat se poate, mai citesc o carte, mai gatesc ceva...
Ma opresc aici si cu prima ocazie va povestesc ori o carte, ori un fel de mancare!
Blogul tau ma duce cu gandul la o bucatarie cu rafturi plina de carti acoperite cu un strat fin de faina :)
RăspundețiȘtergereEram mica, neastamparata si curioasa, iar o mare parte din timp mi-l petreceam bagandu-mi nasul prin oalele mamei in bucatarie. Tin minte ca avea undeva sus, intr-un dulapior la care ajungeam doar cu scaunul, multe, multe carticele si caietele pline de retete. Ma fascinau!
Toate aceste amintirile de mult uitate mi-au napadit gandurile citindu-ti blogul. Multumesc!
O sa urmaresc cu foarte mare interes activitatea din bucataria ta...domnitza corporatista de succes! :*
Multumesc mult, Mihaela! Nu m-asteptam sa trezesc senzatii proustiene, dar nici nu ma supar :)! Te pup!
RăspundețiȘtergere