Vacanta- episodul IV- Grado

Dupa cum v-am spus deja, cartierul general in Italia a fost stabilit la Grado, un orasel micut si cochet, asezat intr-o laguna si plin de turisti nemti. Care aveau copii, multi copii si mici. Si caini. O familie avea, in medie, cel putin un copil si un caine. Am facut statistici. Te asezai la terasa si era imposibil ca la o masa vecina sa nu existe un copil sau un caine. Frumusetea locului :). Nu ca m-ar fi deranjat :)).

Strazile erau aranjate si pline de pitoresc:

Casutele- de poveste

Obiective turistice mai putine, dar erau si ele- de exemplu catedrala al carei turn cu ceas se vedea si de la noi de pe balcon si care ne aducea mereu aminte ca timpul trece...

 

Am facut o plimbare si pe faleza, la o ora destul de nepotrivita as spune, soarele ne-a cam deranjat :) si era tat de pustiu prin zona, deh, ora siestei. 

  Am tot ratacit pe stradute si alei si am gasit o terasa la care mi-a ramas gandul, asa vreau si eu cand ma fac mare!!!

Mai erau si alte mese, nu va speriati, 7 scaune si doua mese nu sunt chiar idealul meu de afacere :))

Ca sa ramanem in tema, pe langa bunatatile pe care vi le-am impartasit in postarea cu Verona (lasagna, supa de peste, etc) ne-am mai bucurat de calamari pane

O pizza cu surprize (asa se numea in meniu si continea cate putin din toate)

Si o panna cotta cu fructe de padure, o nebunie pentru papilele mele gustative. 

Mica, dar atat de densa si de fina ca a fost arhisuficienta!