Coaste de berbecut cu sos avgolemono

Eu nu mancam miel, sau oaie, sau berbec. DELOC!!! Eh, de cand l-am cunoscut pe iubitul meu sot, care e mare amator de carne de ovina, am tot fost intrebata si am tot refuzat, pana am zis sa incerc. Si sunt retete pe care le mananc cu placere acum, ce-i drept sunt mancaruri cu miel pe care inca nu le pot accepta:). Aseara am gatit (evident impreuna) niste coaste de berbecut, un deliciu!!! Reteta suna cam asa:

Ingrediente:
- coaste de berbecut (cate va pica in mana) care se marineaza in :
- 50 ml de ulei de masline
- 15 ml de otet
- 2 lingurite de oregano uscat si maruntit
- 4 catei de usturoi zdrobiti
- sare si piper

Se face marinata si se pune peste coaste (in bol, punga, tava- ce vreti voi) si se baga totul la frigider vreo 2-3 ore:

Se scot de la frigider cu o jumatate de ora inainte de a fi puse pe gratar si...se pun pe gratar:

Cat stau coastele pe gratar se face sosul, care face toata treaba!!!

Ingrediente pentru sos:

- 80 de ml de supa de pui (workaround: 80 de ml de apa clocotita cu un cub de concentrat de gaina:P)

- un galbenus de ou

- zeama de la o jumatate de lamaie

- oregano

In timp ce fierbe supa la foc mic, batem galbenusul de ou bine-bine, adaugam zeama de lamaie si apoi turnam oul peste supa:

Se tot amesteca, pana consistenta devine usor cremoasa. Apoi se pune oregano si se ia de pe foc. Se condimenteaza cu sare si piper dupa gust. Se tine sosul la cald pana la servire.

Cand sunt gata costele, trebuie servite repede, reci sunt moartea apetitului si ficatului. 

 Si DA, am mancat cartofi prajiti! Si au mers de minune:D

Pofta buna! Ah, si nu uitati de vinul rosu demisec!

Midii marinaresti

Dac-am promis, am promis! Am mancat aseara niste midii, numai bune de pus pe blog. Se fac simplu-simplu si se mananca repede-repede:)

Ingrediente:
- 2kg midii (se gasesc in hiper-marketuri si, surprinzator, nu sunt scumpe)
- 4 cepe (ceapa uscata sau  ceapa verde- noi din asta am pus)
- 160 g unt
- 2 linguri de patrunjel tocat
- cimbru, o foaie de dafin
- 300 ml vin alb
- zeama de la o lamaie

ATENTIE! Midiile trebuiesc foarte bine spalate si alese. Midiile proaspete desfacute SE ARUNCA! Nu de alta, dar sunt deja moarte si oleaca toxice :). Bun, pasul igienic indeplinit, trecem la gatit.

Se caleste ceapa in 100 g de unt, impreuna cu patrunjelul, cimbrul si foaia de dafin:

Se toarna vinul si zeama unei lamai si apoi se pun midiile:

Se acopera cu capac si din cand in cand se amesteca. Dupa vreo 10-15 minute midiile ar trebui sa fie toate deschise. Se scot din vas si se pun in bolul de servire, iar cele care nu s-au deschis- la gunoi cu ele; se recupereaza frunza de dafin si se arunca, dupa care, in sosul ramas se mai adauga 60 g de unt (cam o lingura) si se omogenizeaza bine. Noi am pus si o cana de supa de peste, dar merge si fara:

Se toarna sosul peste midii si se mananca cu MAAAREEE pofta!!

Recomandati ar fi cartofii prajiti, dar merge si o paine cu unt la cuptor. Adica se ung niste felii de paine cu unt pe ambele parti si se baga la cuptor vreo 20 de minute, cam la 180C.

Sa aveti pofta!

Grazie Dottore!!!

Am postat deja de doua ori si niciodata nu am apucat sa-i multumesc dragei mele Andreea. Ea este cea care a botezat blogul, pentru ca eu ma invarteam in jurul unor combinatii total nefericite si care nu puteau neam sa exprime ceea ce voiam eu de fapt sa transmita acest blog!
Asa ca
GRAZIE DOTTORE!
Stati pe frecventa ca diseara postez cel mai mare festin cu scoici :)

Placintele cu carne (Pasty)

Ii multumesc oficial, in spatiul blogosferic, cumnatelei mele pentru ca mi-a impartasit aceasta minunata reteta si pentru ca, dupa ce am ratacit hartiuta cu cantitatile, mi le-a dictat rabdatoare, din nou, prin telefon. Sa zicem ca doar odata s-a intamplat asta:)!
Multumirile fiind indeplinite, sa trecem la treaba. Sunt niste placintele foarte usor de facut (chiar daca aluatul pare o mica provocare) si sunt perfecte ca gustare calda, sau rece, mai ales ca se pastreaza intr-o stare perfecta in frigider, cateva zile.  Eu ador sa le fac dar, mai ales, sa le mananc.

Ingrediente (pentru aluat):
-225 g faina
-jumatate de lingurita de praf de copt
-jumatate de lingurita de sare
-60g unt (cam o lingura)
-60 ml apa rece

Se amesteca faina cu praful de copt si sarea si se framanta cu untul (cu degetele, nu incercati cu altceva, e fail sigur). Se adauga apa si se framanta in continuare, pana cand aluatul nu  mai este lipicios. Se face o bila, se inveleste in folie alimentara si se baga la frigider o ora, ca sa se fragezeasca. Dupa ce am terminat cu aluatul, in timp ce el sta la rece, pregatim umplutura.
Umplutura e la indemana fanteziei, poti sa pui cam orice, sa faci variatiuni pe aceeasi tema. Mie imi place asa:
-300 g carne tocata (cea mai potrivita este carnea slaba de miel sau porc)
-morcov
-ceapa
-ardei gras/ gogosar
-condimente (sare, piper, cimbru, chilly)
-sos de rosii (cam doua linguri)
-patrunjel
-doua oua (unul il pun in umplutura si pe celalalt il bat si ung placintelele cu el)
-feliute de cascaval

Punem la calit legumele (ceapa si ardeiul taiate marunt, morcovul dat pe razatoarea mica) intr-o lingura de ulei si dupa ce ceapa devine translucida adaugam carnea tocata.

Lasam pe foc pana se rumeneste carnea, amestecand des. La final adaugam condimentele (dupa gustul fiecaruia, mie imi place mai iute), sosul de rosii si oul.

Scoatem aluatul din frigider si il impartim pentru placinte. Se fac bile cam cat o nuca, se intind cu sucitorul si se pune o lingura de umplutura si feliute de cascaval deasupra:

Se impatureste:

si se inchide bine, apasand cu dintii unei furculite.

Ar trebui sa iasa in jur de 10 placintele, pe care le punem in tava, preferabil pe hartie de copt, daca nu, direct pe tava unsa cu unt si tapetata cu faina. Se ung cu ou cu o pensula si se baga la cuptor pana se se rumenesc:

Cam atat:). Sunt delicioase!!!!!

POFTA BUNA!

Inceputuri

Nu stiu exact de unde s-o apuc si cum sa inaugurez micul meu refugiu...Ca asta se vrea a fi- un refugiu, unde impartasesc pasiunile mele- doua, mari si late- cu cine vrea sa le asculte.
Pasiunea cititului are radacini in copilarie, cand plangeam de mama focului citind "Cuore, inima de copil" si in niciun caz lectura obligatorie pentru scoala :P. Si de-atunci citesc. Nu chiar tot ce prind, sunt oleaca selectiva, dar nici nu refuz din start o carte care nu era pe lista de lecturi.
Gatitul a venit mult mai tarziu. Mult dupa ce l-am cunoscut pe "my better half", care, cand m-a vizitat prima oara, a gasit in frigider un borcan de zacusca inceput si un iaurt expirat. Deh, studenta singura, studioasa (aiurea!)...n-are timp si nici talent la gatit. A mancat, bietul de el, carne si carnati prajiti (nu prea aveam nici cine stie ce ustensile prin bucatarie) pana s-a saturat, a pus piciorul in prag si a venit cu un gratar, apoi cu o tigaie de teflon, dupa care bucataria mea de garsoniera a inceput sa devina neincapatoare pentru toate ideile iubitului meu gurmand. Evident ca el era cel care gatea si eu eram cea care incepuse sa acumuleze kilograme si, incet-incet, mai taind o ceapa, mai fierband niste paste, am inceput sa dau de gustul gatitului. Punctul culminant si, evident, decisiv in procesul de constientizare a faptului ca nu numai ca imi place sa gatesc, dar chiar ma si pricep :P, a fost prima oala de sarmale facute integral de mine. Ce-i drept m-am apucat dimineata la 10 si am terminat seara la 6, dar au avut un succes nebun, iar eu m-am simtit minunat. Si in timp ce le-am pregatit si cand mi-am primit laudele. Si asa a inceput aventura. Si sotul meu si familia lui sunt gurmanzi, asa ca nu mi-a trebuit decat sa-i intalnesc ca sa descopar ce talente am.
Cred ca cel mai important este, de fapt, sa intelegeti ca pasiunile astea doua se afla in posesia unei corporatiste, angajata la multinationala, unde face niste lucruri care n-au nici cea mai mica legatura nici cu beletristica, nici cu gatitul. Si uite asa, cat se poate, mai citesc o carte, mai gatesc ceva...
Ma opresc aici si cu prima ocazie va povestesc ori o carte, ori un fel de mancare!